Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

ioanalexro / 13-Mar-2011

Una din componentele sculpturale de mare valoare (si atractie turistica, in acelasi timp) este catapeteasma, lucrata in stil oriental, in lemn de tei, in a doua jumatate a sec. al XIX-lea, in Venetia (Italia), ca piesa destinata, la origine, unei biserici - metoc al episcopiei Ramnicului - aflate pe locul actualei Filarmonici de stat "George Enescu", si care a fost adusa, in anul 1873, in Biserica Alba, in urma ruinarii respectivei biserici. Catapeteasma este o capodopera a sculpturii in lemn, cu o ornamentatie florala impresionanta. Icoanele de pe catapeteasma sunt pictate tot de Gheorghe Tattarescu. In tot cazul, extraordinara ornamentatie florala, rodiile care alcatuiesc motivul de capetenie, "bestiarul" care, cu un rar realism al miscarilor, infatiseaza pasari, cerbi, antilope si, in trei locuri, vulturul bicefal al Bizantului si al Cantacuzinilor, chipurile omenesti: un tanar care doarme cu mana sub cap, o Salomee in portul domnitelor noastre incununata cu coroana voievodala si privind capul Sfantului Ioan adus pe tava, tradeaza o arta desavarsita, dar straina. Iar cei doi balauri care, deasupra capatesmei, sustin crucea Mantuitorului, sunt atat de extrem-orientali in infatisarea lor, incat iti vine sa crezi ca sunt datoriti daltei unui mester care, fie ca a fost in China, fie ca a vazut, aduse de vreo corabie, pilde ale artei simbolice si fioroase a Imperiului de Mijloc. In sfarsit, ingerasul bucalat care zambeste intr-un medalion al jiltului arhieresc, pare iesit de-a dreptul din atelierul lui Tiepolo. Este foarte cu putinta ca randurile de fata sa faca sa zambeasca un specialist al artei religioase de la noi; nu le dau decat ca un joc al inchipuirii mele, dar as fi fericit sa mi se dea o talmacire intemeiata a minunatei catapetesme de la biserica Alba. (Gheorghe Crutescu, Podul Mogosoaei. Povestea unei strazi, Edit. Meridiane, Bucuresti, 1987, p.242)

L.S. / 06-Feb-2010

BISERICA “ALBĂ” -  SF. NICOLAE  -  sau  “Biserica Popii Dârvaş”, “Biserica Vişchii”

Hram: Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Haralambie, Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

Lăcaşul este foarte cunoscut, fiind apreciat mai mult pentru trecutul său de istorie şi credinţă, aspectul ei arhitectural suportând continue modificări prin reconstrucţii şi restaurări.

A fost ctitorită, probabil  în jurul anului 1700, de către Vişa Jupâneasa din Băjeşti - împreună cu preotul Neagu Dârvaş. Numele de “Biserica Albă” s-a statornicit după 1800. La 1802 biserica mai avea chilii împrejur, care au fost dărâmate în 1866. Avariată de cutremure, a fost refăcută radical în 1827 de marele clucer Nicolae Trăsnea.

Între 1868-1873 biserica este transformată în baza planurilor arh. Johann Sperl: sunt construite cele două turle din lemn şi tablă, este adăugat un pridvor cu o travee, sunt refăcute faţadele, ferestrele mărite şi interiorul pictat de Gh. Tattarescu. După 1910 porticul este extins lateral cu câte o travee .

Pictura a fost curăţată şi refăcută în 1925, 1927, 1949, iar în 1961 a fost restaurată de pictorii Avachian Arutino şi Valentin Höeflich, apoi în 1988 din nou spălată de Paul Rădulescu. După cutremurul din 1977, lăcaşul a fost consolidat şi restaurat în timpul protoiereului preot Gh. Iliescu–Izvoarele.

Planul bisericii este de tip uninavat (22,60 x 9,60 m) cu absida altarului semicirculară, cu turlă–Pantocrator şi turn-clopotniţă peste pronaos, cu portic deschis pe latura vestică. Tâmpla sculptată în lemn de tei, de o deosebită valoare, este o capodoperă a şcolii de sculptură brâncoveneşti.

La exterior, biserica este îmbrăcată în haină neoclasică, inspirată după ordinul doric: cu pilaştri, friză cu triglife şi discuri, cornişă cu denticuli. Acoperişul este în două ape, terminat pe faţada vestică cu fronton cu un occulus.

Arh. L.S.

Extras din Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghinea_”Enciclopedia Lăcaşurilor de Cult din Bucureşti” – Vol.1, 2005, Ed. Universalia

DavidC / 14-Sep-2008

Pictor Gheorghe Tattarescu